"Clasa muncitoare"
Acest concept, nicidecum perimat, a fost victima colaterala a flacarilor Revolutiei din '89. Din pacate, asta s-a intamplat dupa ce vreme de 45 de ani a fost devalorizat prin scandarea lui abuziva de catre gurile mincinoase ale comunistilor instalati in toata lumea de Stalin si urmasii lui. A-l folosi astazi in intelesul sau propriu pare sa fie pentru multi un gest desuet. Insa decrepitudinea in care a cazut aceasta sintagma este analoaga starii in care se afla categoria sociala pe care o denumeste. Dispretul promovat pentru acest concept se rasfrange in atitudinea pe care o simtim noi, cei multi care traim din munca salariata, din partea elitei socio-economice actuale. Viitorul clasei muncitoare (nu ma sfiesc defel sa folosesc acest temen) depinde in mare masura de capacitatea ei de a-si redobandi stima de sine si de a si-o impune. Dezvoltarea durabila a lumii depinde mai mult de respectarea profesionalismului si a celor care il practica decat de lingusirea personajelor "promovate" a "descurcaretilor" sau a "papusarilor". Vad o iesire din impasul social-economic prin valorizarea individului si a calitatilor sale umane (inteligenta, harnicie, devotament, altruism, solidaritate) si nu prin exacerbarea individualismului si a "spiritului competitiv" caracteristice lumii de "descurcareti" egoisti in care traim astazi.
