Un "bici neuronic" e scriitura acestui american a cărui viață s-a desfășurat în întregime în secolul XX. Cunoscut și admirat mai ales pentru stilul său voit curajos dar lipsit de pudoare din alte romane ("Sexus", "Nexus", "Plexus") Miller ne relevă omul postmodern, cu creierul facut țăndări, sensibil până în vârful unghiilor, incapabil să se controleze emoțional.
Autorul se descrcă, experimentând o stare de beatitudine a sincerității: "Pentru mine cartea este omul și cartea mea este omul care sunt, omul confuz, neatent, nesăbuit, omul desfrânat, omul obscen, lăudăros, amabil, conștiincios, mincinos, dar știind să rostească, diabolic, adevărul".
Decorul ?
Mai e nevoie de decor ?
De fapt decorul nu este altceva decat o reflexie a stării personajului. Spațiul este subiectiv, culorile ... un nonsens.
Seamana bine cu o pelicula ”noir”.
Predestinarea este un subiect mai mult decat uzitat in literatura. Thomas Mann face, insa, din aceasta un preambul genial pentru a patrunde in cele mai ascunse locuri ale persoanei umane. Eroul principal, Hans Castorp, este unul din milioanele de tineri care populau burghezia inceputului de secol XX. Nimic nu ii tulbura banala existenta cotidiana si nimic nu pare sa ii puna la incercare capacitatile mediocre. Abia dupa vreo 250 din cele 900 de pagini ale romanului autorul ne sugereaza ca prezenta lui la sanatoriul de tuberculosi Berghof nu este deloc intmaplatoare. Tanarul purta cu sine boala care a marcat intreg secolul XX european: tuberculoza.
Bogat in personaje pitoresti, romanul reprezinta, in sine, o alegorie a ethosului european.
Analogia cu "bolnavul cronic" este usor de sesizat in multitudinea de intamplari cotidiene, intrerupte de episoade meditative in care autorul lanseaza, socratic, intrebari legate de teme fundamentale, cum ar fi perceptia timupului si a spatiului, natura sentimentelor umane, "masca" pe care o poarta individul in raporturile cu semenii sai.
Un "bici neuronic" e scriitura acestui american a cărui viață s-a desfășurat în întregime în secolul XX. Cunoscut și admirat mai ales pentru stilul său voit curajos dar lipsit de pudoare din alte romane ("Sexus", "Nexus", "Plexus") Miller ne relevă omul postmodern, cu creierul facut țăndări, sensibil până în vârful unghiilor, incapabil să se controleze emoțional. 
