Cred că nu există citior pasionat care să nu-și pus, măcar odată, întrebări referitoare la felul cum se nasc cărțile. Desigur, bibliotecile și librăriile abundă de memorialistică, biografii, monografii, jurnale, etc. Însă, ”Trandafirul de aur” a lui Konstantin Paustovski este exact ceea ce caută cititorul. Ca orice operă literară, colecția de povestiri este marcată profund de personalitatea autorului. Dealtfel, nici nu se poate scrie un tratat universal pentru arta scrisului. În cele 21 de povestiri, Paustovski atinge diferite aspecte din viața nterioară a scriitorului.
Sintetic, aș putea să desprind două teme majore: viața și cărțile. Fără îndoială, scriitorul este, în primul rând, un cititor. Însă, din paginile ”Trandafirului de aur” se desprinde figura unui cititor al vieții și un trăitor al cărților.
Să nu uităm imaginația - principala trăsătură a artistului.
”Una din însușirile remarcabile ale imaginației constă în faptul că omul crede în adevărul ei. Fără acest crez, ea ar fi un joc gratuit al gândirii, un caleidoscop copilăresc fără sens. Credința în ceea ce ne imaginăm este forța care îl pune pe om să caute în realitate rostul închipuirii sale, să se lupte pentru întruchiparea lui, să urmeze chemarea inspirației ... și, în sfârșit, să creeze în realitate ceea ce-și imaginase”.
