Un poet român, autentic bănățean, la Vârșeț: ILUCA PANCIOVAN

Pe ILUȚA PANCIOVAN am cunoscut-o la cursurile Școlii doctorale, în acest an. Geograf ca formație profesională, doamna profesoară găsește timp să cultive valorile tradiționale ale neamului său de români bănățeni.

I-am publicat câteva poezii în revista „Cenăzeanul”

Palucenka 14 dec 2018

I-am condus, in 22 si 29 seprembrie pe membrii Asociatiei "San didactica" la Oravita, orasul meu natal

Banatul, „America mică” și geopolitica transfrontalieră

La pagina 56 am si eu un articol in Morisena, nr. 4 / 2018

http://www.cenad.ro/Morisena/Morisena_nr_4_2018.pdf

La vanatoare de comori arhitecturale in Lugoj 14 10 2018

Imagini de la Tabara Banatski Monostor (Serbia)

Extras din "Cenazeanul" - Nr. 2 / 2018 , paginile 6-7

Telemaratonul sperantei 28 martie 2018 Ansamblul "Palucenka" Dudestii Vechi

Manolescu si "rarefierea spiritului critic"

RAREFIEREA SPIRITULUI CRITIC ne-a lasat, practic, fara valori notabile in cultura. In schimb s-a "impus" ghetoizrea literaturii si a artei, in general. Opuri de genul celor scrise de Henry Miller s-au scris de cand e lumea, insa, america l-a dat si pe Hemingway. Daca vom continua tot asa, vom ajunge sa fim reprezentati de "Suge-o, Andrei !" si de "Letopizdet".

https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-22354108-manolescu-pentru-presedinte-scriitorilor-cel-mai-alarmant-fenomen-din-toate-consta-rarefierea-spiritului-critic-care-este-sita-ciurul-fara-care-grul-nu-poate-alege-neghina.htm

Vițelul de aur sau utopia masacrată

M-am întâlnit adesea cu această carte în librării, biblioteci, în ofertele magazinelor online, etc. Am fost curios sa o citesc, însă ... mereu exista altceva care mă făcea să amân. Apoi, într-o zi, un prieten virtual mi-a dat un semnal pozitiv la recenzia pe care am făcut-o unei alte cărți, ”Maestrul și Margareta” și mi-a spus ceva de genul: ”aștept să văd o recenzie la Ilf și Petrov - Vițelul de aur”. A fost mai mult decât un imbold să procur cartea și să o citesc. 
Bineînțeles că am citit-o pe nerăsuflate. Nota comună cu cartea maestrului Bulgakov o reprezintă suprarealismul. Însă, dacă citești atent printre rândurile așrternute de cei doi prozatori din URSS-ul interbelic, se relevă un procedeu stilistic rafinat prin care se înfiera, cu vocea crăpată de amarul adunat în zece ani de comunism, avatarurile ”lumii noi” care se construia în estul Europei.
Firul epic este țesut în jurul pesonajului Ostap Bender, un pișicher care comite un lung periplu prin țara-continet, în căutarea panaceului care să-i aducă fericirea. Este vorba de un milion de ruble pe care îl va obține prin șantaj de la alt escorc, emblemă a ”burgheziei proletare” care se impunea în epocă. 
Absurdul este omniprezent. Și mai caraghioasă este fuziunea informației științifice sau umaniste pe mentalul gol, insipid, al mujicului devenit, grație presei de popularizare, un cetățean informat, ”conectat la ultimele cuceriri ale științei și artei”. Mecanismul care ar fi trebuit să pună în mișcare sita care filtrează tipologiile umane este la fel de disfuncțional ca și mecanismele menite să asigure minimul de confort omului simplu. Întreaga lume de dinainte de ”Marea Revoluție” - ierarhizată până în cel mai mic detaliu - a devenit o infintă periferie. Peri-cultura și peri-urbanul începe în centrul orașelor de rang ”republican” și se întinde continuu până în cătunele Asiei Centrale. 
Pentru cititrul care a gustat, măcar un pic, ”iepoca de aur” , cartea o să aducă un gust dulce-amar. Pentru cei mai tineri, care nu au apucat să lupte pentru construcția ”lumii noi” , cartea este o lectură satirică, plină de ironii groase și pozne de tot felul. Dar ... dincolo de haina suprarealista aflorează trupul chinuit al unei realități bizare care, astăzi, arată ca o glumă proastă (Mulți dintre noi am trăit-o !).

Scriitorul este un cititor al vieții și un trăitor al cărților

Cred că nu există citior pasionat care să nu-și pus, măcar odată, întrebări referitoare la felul cum se nasc cărțile. Desigur, bibliotecile și librăriile abundă de memorialistică, biografii, monografii, jurnale, etc. Însă, ”Trandafirul de aur” a lui Konstantin Paustovski este exact ceea ce caută cititorul.
Ca orice operă literară, colecția de povestiri este marcată profund de personalitatea autorului. Dealtfel, nici nu se poate scrie un tratat universal pentru arta scrisului. În cele 21 de povestiri, Paustovski atinge diferite aspecte din viața nterioară a scriitorului.
Sintetic, aș putea să desprind două teme majore: viața și cărțile. Fără îndoială, scriitorul este, în primul rând, un cititor. Însă, din paginile ”Trandafirului de aur” se desprinde figura unui cititor al vieții și un trăitor al cărților.
Să nu uităm imaginația - principala trăsătură a artistului.
”Una din însușirile remarcabile ale imaginației constă în faptul că omul crede în adevărul ei. Fără acest crez, ea ar fi un joc gratuit al gândirii, un caleidoscop copilăresc fără sens. Credința în ceea ce ne imaginăm este forța care îl pune pe om să caute în realitate rostul închipuirii sale, să se lupte pentru întruchiparea lui, să urmeze chemarea inspirației ... și, în sfârșit, să creeze în realitate ceea ce-și imaginase”.