Oamenii fără ocupație și pseudointelectualii - de regulă oameni de prisos care se cred destepți - își cauta sau iși inventează singuri ”cauze” pentru care să lupte.

De cealaltă parte oamenii valoroși au întotdeauna un loc bine definit în societate și caută să ”liniștească apele”.

Ecuația lui Goebbels este încă actuală

 

        Ecuația dezvoltată a lui Goebbels: dezinformare + naivitate + manipulare + modă = tensiune socială + ură = revolta.
        Așa au câștigat N.S.D.A.P. inimile germanilor în 1931.
        La fel a facut Lenin în Rusia în 1917 când a promis țăranilor că le va împărți moșiile nobililor.
        Văd că și astăzi funcționează aceasta lege, care întotdeauna umple castronul cetățeanului nemulțumit.
        Un alt "guru" al dezvoltării personale - Dale Carnegie - contemporan cu Goebbels a postulat pentru lumea capitalistă: "mama fraierilor este intotdeauna gravidă", întărindu-și afirmația cu "pentru a avea succes, trebuie să spui întotdeauna oamenilor ceea ce sunt dispusi să auda". 
         În zilele noastre "teoria conspirației" a devenit un izvor nesecat de manipulare a maselor, mai ales că acum este la moda să te pui de-a curmezișul pentru orice. Rețeta este simplă: se ia un grăunte de adevăr, se arată ca material stimul păturilor sociale nemulțumite (din alte motive decat cele pentru care se pornește "lupta"), apoi se învelește cu straturi informative dispuse încrucișat, în așa fel încât în final să se ajungă ”unde trebuie”. Oamenii cer să le ”dai de lucru”, căci altfel riscă să își puna bostanul la muncă ... Probabil ca asta doare ...
         Manipularea maselor a existat dintotdeauna și, pe lângă toate păcatele ei, a adus și un beneficiu: pacea socială. Cel puțin așa era în veacurile trecute, când oamenii încă mai credeau că necazurile și nedreptatea sunt ”încercări” prin care ei trebuie să treacă, în drum spre viața de apoi. Dar oamenii au prins gustul  informației și nu mai vor să fie manipulați. Atunci ... hai să-i informăm ! Omul simplu, când constată că a fost mințit sau s-a înșelat, avea tăria să recunoască și să încerce, măcar, să repare greșeala. Însa ... intelectualul făcut la kilă nu dă niciun pas înapoi. Nu iși pierde timpul și, mai ales, banii șa consulte cărți, animat fiind de principiul că ”pe net găsești de toate”.
          Are dreptate! Pe ”net” (înseamnă și ”plasă”) se găsesc utopii de tot felul, mesaje subliminale (nu vă gândiți la paranormal !), povești cu surse inepuizabile de energie, soluții economice miraculoase, un întreg panaceu de leacuri pentru bolnavi și  ... mai ales dezvăluiri. Acestea, se pare, că îndeplinesc cel mai bine funcția atașată ecuației lui Goebbels. ”Dacă nu ai dușmani, îti facem noi rost de ei” - par sa jubileze autori de teapa lui Alex Jones, David Icke, Emil Strainu și multi alții ca ei. 
          A! Sa nu-i uităm pe cei care vin cu ”pansamentul” ! Păi da ! După atâția inamici, după atâta luptă, omul are nevoie și să își mai tragă sufletul, să își oblojească rănile. Atunci ”intră în fabrică” oameni providențiali care ne umplu desaga de orgolii cu descendențe extraterestre, ”Carpații - centru al civilizației universale”, ”romanii au învățat latina de la daci” și altele de soiul ăsta. Oricum, telectualul internaut va zâmbi amar si, printre dinții rânjiti sarcastic, îți șoptește (să nu-l audă cineva!): ”Lasă că știm noi cine se află în spatele lor ...”. Așadar ... dragă cititorule ... fii pregătit să dai piept cu: masoneria, illuminati, fracturarea hidraulica, gazele de șist, HAARP, comuniști, vaccinări, GMO, asteroizi, planeta Nibiru, eugenismul global, etc ... 
             Sau, mai bine, bagă-ți capul în nisip - că acolo poți să vezi și să faci ce vrei - cum zic ”spiritualiștii” cumpenei dintre milenii (Osho, Krisnamurti, Gurdijeff, A. Moorjani, Alan Watts, ... ș.a.m.d.). Ei ne dau indemnuri de genul "Întoarce-te spre tine însuți, luptă-te cu Sistemul, fă ceva, până nu e prea târziu !" La care eu adaug: "Dar să nu te pună Necuratul să deschizi vreo carte sau să consulți un specialist ! Poți uita de probleme tale ! De acum înainte ești un luptător pentru cauza umanității ! Salvați Pământul ! Salvați ... salvați orice, căci viața însăși este în pericol !”

Mai toate idealurile roz, dar gandite de minti tenebroase si puse in gura tinerilor sau oferite lor drept momeala au devenit "anarhie sangeroasa" iar promotorii lor "casapi sinistri". De fapt, as-zisii tineri reformisti au tendinta de a calca in picioare tot ce nu este in acord cu ei. Dezinvoltura este, de fapt, lipsa de respect, iar non-conformismul poate fi usor confundat cu atitudinea distructiva.

Ce mi-a placut mie sa citesc in copilarie si adolescenta ?

Ce mi-a placut mie sa citesc in copilarie si adolescenta ?


12-14 ani : Jules Verne, Alexandre Dumas, Paul Feval, Karl May, J.F. Cooper, Jack London, Arthur ConanDoyle, Agatha Christie, Ioan Slavici, Ch. Dickens, Panait Istrati, Radu Tudoran.
15-18 ani: G. Flaubert, H. de Balzac, F.M. Dostoivski, W. Faulkner, H. Sienkiewicz, Cezar Petrescu, M. Eliade, L. Rebreanu, L.N. tolstoi, J.P. Sartre, N. V. Gogol, M. Vargas Llosa, A. de Saint Exupery, A. Camus, Frank Herbert, Isaac Asimov, plus o sumedenie de jurnale si carti de calatorie ale lui Bougainville, Cook, Nansen, Livingstone, Mihai Tican Rumano, carti de popularizare a stiintei (pe vremuri existau colectie “Stiinta pentru toti” si “Lyceum”), nelipsita revista "Magazin istoric", ”National Geographic” pe care ma cazneam sa-l pricep in engleza, apoi carti cu tematica istorica.

https://www.scribd.com/doc/32397862/Impreuna-Pentru-Un-Mediu-Mai-Curat

Influenta retelei hidrografice asupra organizarii teritoriullui in Campia Arancai

Influenta retelei hidrografice asupra organizarii teritoriullui in Campia Arancai

Articolul se gaseste la

https://www.scribd.com/doc/234200774/Influenta-Retelei-Hidrografice-Asupra-Organizarii-Spatiului

Este in format PPT

https://www.scribd.com/doc/235392125/Geologia-Campiei-Aranca

https://www.scribd.com/doc/32398981/Raul-Aranca-Berceanu-Iancu

Rolul geografiei în formarea personalităţii elevului

Geografia este, in primul rand, o modalitate de a privi realitatea in mod sintetic si de a te raporta la ea prin prisma relatiilor dintre persoana umana si locul in care traieste. In scoala aceasta disciplina contribuie la dezvoltarea unor abilitati specifice. Nu are nimic de-a face cu stilul de a "invata" geografie bazat pe memorarea unitatilor de relief, a fluviior si a capitalelor.

 

Rolul geografiei în formarea personalităţii elevului

prof. Berceanu Iancu

Liceul Teoretic ”Sfintii Kiril si Metodii” Dudestii Vechi, Judetul Timis

        

      Etimologic „persoană” derivă din cuvântul „persona”, care desemnează masca pe care o purtau actorii în Grecia antică. Ulterior termenul și-a lărgit orizontul semantic, definind chiar acorul din spatele măștii sau rolul pe care îl juca. Societatea a fost privită de filosofii acelui timp ca o scenă, în care fiecare individ uman își atribuie unul sau mai multe roluri. La rândul lor, acestea sunt definite prin aspectele funcționale pe care le dobândesc în cadrul grupurilor.

       Noțiunea de „personalitate” acoperă o arie largă de semnificații. Conținutul acestui concept a suferit multiple nuanțări de-a lungul timpului, pe de o parte ca urmare firească a unui proces evolutiv, iar pe de altă parte din cauză că acesta a fost obiect de studiu pentru mai multe discipline socio-umane: psihologie, filosofie, socioogie, economie, politologie, antropologie, teologie, pedagogie, etc.

       Ca psiholog, Mihai Golu (2005) pune accent pe caracterul complex al aconceptului de personalitate și îl leagă de alți doi termeni complementari: individ și persoană.

Individul este „acea totalitate a elementelor și însușirilor fizice, biochimice, biologice și psihologice – înnăscute sau dobândite – care se integrează într-un sistem pe baza mecanismului adaptării la mediu”¹.

Persoana o definește M. Golu (1972, 2005) ca „manifestare actuală a omului într-o situație socială dată, manifestare care se asociază unui anumit rol”². De notat este caracterul unitar al persoanei, în definiția dată de M. Golu. Adept al viziuni triontice a peroanei umane, antropologul S.D. Ogodescu (1978) definește peroana ca un concept sintetic și dinamic. Aceasta este chintesența trinomului „eu – tu – el”.   În această accepțiune, persoana reprezintă „nivelul suprem de sinteză a existenței psihice, la care se ajunge atunci când străbatem în chip ascendent istoria și legea de organizare a ființei omenești, definită exhaustiv, în tot ce are mai caracteristic”.³

     Pesonalitatea, definită de M. Golu ca „sistem generic supraordonat a componentelor bioconstituționale, psihice și socio – culturale.”⁴

        Cele trei concepte – individ, persoană și personalitate – sunt complemetare în virtutea atributelor individualiste ale omului, ca experiență unică și nerepetabilă, dar dotat cu capatitatea de a se adapta continuu și de a evolua în funcție de factorii de mediu și socio – culturali care îi jalonează existența pe parcursul vieții.

        Structura personalității este complexă. Gruparea părților sale constitutive – temperament, caracter și aptitudini – pune în lumină caracterul interdependent al acestora. „Modul de îmbinare a funcțiilor psihice, a calităților și defectelor conferă unicitate personalității umane.”⁵– subliniază psihologul român Septimiu Chelcea. De asemenea în lucrarea citată autorul pune accent pe caracterul ierarhic al structurii personalității. Așadar, cei trei piloni ai personalității omului coexistă în mod integrat, la bază fiind temperamentul (în mare parte determinat biologic), pe care se construiește, apoi, caracterul (în funcție de mediul de viață al individului) și apoi aptitudinile (dobândite ca răspuns la exigențele de ordin intern sau extern ale omului).

      Din punct de vedere psihopedagogic, trinomul individ – persoană – personalitate constituie fundamentul pe care se dor grefa rezultatele acțiunilor educative. Sistemul curricular, multicomponent, vizează prin disciplinele aplicate în cadrul procesului de învățământ dezvoltarea și modelarea educabilului conform finalităților educaționale.

Geografia, componentă a ariei curriculare „Om și societate” își aduce aportul la formarea de abilități și deprinderi prin specificul conținuturilor și caracterul activităților intelectuale pe care le aplică⁶.

La baza acestora stau următoarele principii⁷:

1. Principiul repartiției spațiale, fundamental în sistemul epistemologic al geografiei, are ca punct de plecare faptul că orice obiect, fenomen sau proces geografic are o localizare și o extindere teritorială. Spațiul exprimă raporturile dintre componentele mediului geografic și modul lor de interacțiune. Poziția în teritoriu se poate stabili matematic (după sistemul de coordonate cartografice) sau în funcție de localizarea altor obiecte. Taxonomia teritorială presuupne raporturi ierarhice și funcționale. Putem ilustra această aserțiune prin localizarea unui oraș. Aceasta se poate exprima astfel:

- matematic, după latitudine și longitudine;

- topologic, după raporturile de vecinătate cu alte elemente: unități de relief, orașe, axe de transport, unități politice sau administrative, etc.;

- funcțional, după rolul pe care îl îndeplinește în cadrul unor procese care definesc sistemul social – economic: navetismul, circulația mărfurilor, accesul la căile de comunicație;

- ierarhic, în funcție de rangul sau locul pe care îl ocupă în sistemul de așezări local sau regional.

În activitatea didactică curentă elevii pot realiza localizarea geografică în mod analitic, după modelul prezentat mai sus. Astfel se realizează o învățare activă, care apelează la mecanismele cognitive și dezvoltă elevului abilități euristice.

De asemenea, aplicarea acestui principiu se poate face și în contextul aplicării unei strategii bazate pe rezolvarea de probleme, atunci când elevului i se poate solicita să explice cauzal poziția geografică a unui obiect, cum ar fi: „Explicați repartiția geografică a lacurilor glaciare în România.”.

Dacă privim aplicarea principiului repartiției spațiale în manieră sistemică, elevul poate localiza un obiect în raport cu sistemul sau subsistemul teritorial în care este integrat. De pildă, poate să localizeze ierarhic orașul Timișoara în Depresiunea Panonică – Câmpia de Vest a României – Câmpia Banatului.

2. Principiul repartiției în timp pornește de la existența unui proces evolutiv susceptibil oricărui obiect sau fenomen geografic. Studiul geografic oferă, astfel, posibilitatea dezvoltării la elevi a abilității de a urmări succdesiunea cronologică a fenomenelor din lumea înconjurătoare și de a realiza prognoze. Aceasta ajută la dezvoltarea spiritului intuitiv, a imaginației și creativității.

Inserarea unui condițional – optativ în formularea sarcinilor de lucru la ora de geografie oferă elevului posibilitatea de a exploata în mod creativ cunoștințele dobândite. De asemenea, răspunsul oferă profesorului un feedback referitor la capacitatea educabilului de a realiza o viziune proiectivă a realității. În activitatea curentă în cadrul lecției de geografie se pot insera elemente de analiză la scară cronologică, atât în trecut cât și în viitor. De exemplu, în cadrul lecției privind dinamica populației României, la clasa a VIII-a se poate analiza bilanțul natural în tecut, raportându-l la situația prezentă, dar se poate analiza, în cadrul unei discuții, care ar fi cosecințele continuării în viitor a trendului actual.

3. Principiul cauzalității , respondent la întrebarea „De ce? ”, determină realizarea de conexiuni explicativ – funcționale între obiecte și fenomene. Cele mai relevante situații de învățare se regăsesc în explicarea relațiilor dinamice dintre componentele mediului geografic: formarea și evoluția unei delte, geneza tipurilor de relief, dinamica spațială a unei localități, etc.

Edificatoare în acest context este analiza asupra evoluței spațiale a Deltei Dunării în ultimul mileniu. Abordând o strategie modernă euristică, elevii vor descoperi influența extinderii spațiului agricol și perfecționarea agrotehnicii în Europa Centrală asupra creșterii erozivității reliefului. Mai departe profesorul dirijează discuția prin întrebări succesive, pentru a ajunge, gradual, la creșterea volumului de aluviuni în Dunăre.

4. Principiul structuralismului are în vedere faptul că orice element geografic (oraș, unitate de relief, regiunem, etc.) are o anumită organizare internă, în care componentele sunt aranjate distinct, conform unei morfologii și morfometrii specifice.

Abordarea sistemică a învelișului geografic relevă o structuraăde tip holon. Fiecare sistem este subsitem și suprasistem pentru alte sisteme.

Exercițiile și problemele aplicative axate pe acest principiu dezvoltă elevilor abilitatea de a integra în mod ierarhic și holistic elementele realității imediate. Un exemplu edificator pentru aplicarea acestui principiu este, la clasa a IX-a, lecția privind tipurile și unitățile de relief. În acel context se poate fixa deprinderea elevilor de a privi în mod holistic și structuralist realitatea.

5. Principiul integrării funcționale spune că orice obiect, fenomen sau proces geografic trebuie să fie raportat la întregul din care face parte. Așadar funcțiile parților componente sunt subordonate și convergente cu funcțiile ansamblului.

Un exemplu edificator în aceasă ordine de idei este analiza funcțiilor unei așezări umane. Se poate folosi metoda studiului de caz. De pildă, dacă se ia ca exemplu localitatea natală și aceasta este o localitate – dormitor(cazul majorității așezărilor rurale și a orașelor mici din aria periurbană a Timișoarei sau a oricărui alt centru regional), elevii vor descoperi, pe lângă funcția rezidențială, alte funcții subordonate: comercială (pentru a asigura produsele de consum ale populației), culturală, educațională (inerente oricărei comune sau oraș mic) și de transporturi (pentru a asigura naveta în orașul învecinat). De asemenea, agricultura va fi evidențiată ca funcție colaterală, având în vedere numărul mic de persoane angajate în acestă ramură.

Răspunzând întrebării „cum?”, aplicarea acestui principiu dezvoltă elevilor abilitatea de analiză și rezolvare în mod inductiv a problemelor.

6. Principiul diversității , fundamental în practica cercetării geografice, presupune diferențierea caracteristicilor structurale ale obiectelor geografice (regiuni, unitați de relief, bazine hidrografice, orașe, etc.), a modalităților diferite în care acestea se combină.

Aplicarea acestui principiu presupune un demers didactic euristic – deductiv. De exemplu, dacă se analizează țările din Peninsula Balcanică se observă că, deși sunt diferite, au elemente comune: existența minorității etnice a turcilor, precum și a comunităților musulmane. Comparativ, se poate aduce în discuție Europa Centrală, unde caracteristică este existența minorității etnice germane și a comunităților creștine protestante.

În aceeași ordine de idei, atunci când se face analiza regională a țărilor, elevii pot sesiza repetarea unei anumite structuri: relief, climă, hidrografie, înveliș biotic, etc. Elementul de unicitate al fiecărei țări rezidă în modul în care acestea se combină.

De asemenea, caracterul constituie o componentă de bază a personalității, alături de aptitudini și de temperament.

Mihai Golu definește caracterul ca „ansamblu închegat de atitudini, care determină un mod relativ stabil de orientare și raportare a omului la ceilalți semeniˮ⁸. Acesta cuprinde:

- concepția generală despre lume și viață;

- sfera convingerilor morale;

- conținutul și scopul activităților;

- aspirațiile și idealurile.

Este evidentă componenta axiologică a caracterului. Aceasta constituie premisa care dă amplitudinea acțiunlor pe care le intreprinde individul uman. În formarea sistemului de valori este implicată întreaga pleiadă a factorilor educaționali. Dintre aceștia familia, societatea și școala au un rol determinant. Dealtfel, dacă considerăm clasa ca un microgrup social, subiacent altor macrosisteme superioare în ordine ierarhică - școala, sistemul de învățămănt național – este evident rolul pe care îl joacă aceasta în modelarea caracterului elevilor.

În ceea ce privește rolul geografiei ca disciplină de învățământ, aceasta acționează asupra caracterului elevilor prin sistemul de valori și atitudini pe care le promovează.

Programa școlară aferentă claselor din ciclul gimnazial cuprinde următorul sistem de valori și atitudini:⁹

• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie
• Interes pentru cunoaşterea României, a Europei şi a lumii contemporane
• Respectul pentru diversitatea naturală şi umană a lumii contemporane
• Conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă din România, din Europa şi din lume
• Disponibilitatea pentru învăţarea permanentă

Este evidentă dorința de a dezvolta elevilor, în primul rând, interesul pentru cunoaștere și disponibilitatea pentru educație permanentă. De asemenea un loc aparte ocupă respectul pentru diversitate. În contextul unei lumi globalizate, în care granițele statale devin permeabile, omul trebuie să fie pregătit oricând să intre în contact cu reprezentanți ai unor culturi diferite, cu alt sistem de valori sociale și morale. Respectul pentru diversitatea naturală, integritatea și originalitatea peisajelor geografice, respectul pentru biodiversitate constituie deziderate de primă importanță care se înscriu în tendința globală spre dezvoltare durabilă. În același context se plasează și valorizarea permanentă a conservării și ocrotirii mediului natural. Încă din clasa a V-a, în cadrul lecțiilor de geografie omul este prezentat, deopotrivă, ca un factor de influență în mediul natural, în special în biosferă, dar și ca un element constitutiv al „învelișului viuˮ și al mediului geografic. Acțiunile sale individuale sau în grup au consecințe în integritatea și funcționarea ecosistemului.

Mai departe programa pentru ciclul liceal¹⁰cuprinde un set asemănător de repere axiologice pe care le promovează:

• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie;
• Curiozitatea pentru explorarea realităţii înconjurătoare;
• Curiozitatea pentru explorarea mediului geografic;
• Respectul pentru diversitatea naturală şi umană;
• Conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă;
• Disponibilitatea pentru învăţarea permanentă, utilizând metode şi tehnici investigative.

Față de programele pentru ciclul gimnazial, un element de noutate îl constituie dorința de a forma abilități de lucru folosind tehnici investigative. Integrarea acesei aserțiuni în categoria valorilor și atitudinilor vine din necesitatea consolidării acestora pentru tot parcusul vieții.

1 Golu, M., 2005, Bazele psihologiei generale, Editura universitară, București, p. 645

2 Idem, p.645

3 Panfil, E., Ogodescu, S.D., 1976, Persoană și devenire, Editura științifică și enciclopedică, București, p. 17

4 Golu, M., 2005, Bazele psihologiei generale, Editura universitară, București, p. 646

5 Chelcea, S., 1994, Personalitate și societate în tranziție, Societatea „Știință și tehnică” S.A., București, p.11

6 Dulamă, Maria, Eliza, 2008, Elemente de didactică – teorie și practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca

7 Coteț, P., V., Nedelcu, E., 1976, Principii, metode și tehnici de lucru în geografie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

8 Golu, M., 2005, Bazele psihologiei generale, Editura universitară, București, p. 678

9 Ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3458 / 09.03.2004

10 Ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3458 / 09.03.2004 Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4598 / 31.08.2004

Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3252/ 13.02.2006

https://www.youtube.com/watch?v=WgbG5lo5Usg

http://www.profudegeogra.eu/download-carti/

http://www.youtubedocumentaries.com/browse.cfm?category=geology