"Domnul Prudhomme” și Parisul de altadata

În " Memoriile domnului Joseph Prudhomme ” Henri Monier topește existența ternă și modestă a secolului XIX. Locația aleasă - Parisul - s-a născut a doua oară în timpul Revoluției din 1789, urmând ca viitoarele convulsii de la 1830 și 1848 să-i jaloneze ontogeneza, așa cum micile momente de criză devin momente de cotitură în viața omului, din primii ani ai copilăriei, până la maturitate. Personajul principal este, de fapt, eroul omniprezent în caricaturile veacului al XIX - lea și care - l personifică pe burghezul comun: visător, ambițios, artist, revoluționar, însă, totodată, pragmatic. Stilul narativ este simplu,liniar, și ne duce, cumva, cu gandul la jurnalul ținut de un om simplu, dar iubitor al artei și culturii, care dorește, prin umplerea paginilor unui caiet, să se apropie de zeii care îi îmbogățesc viața cu romanele, picturile sau reprezentațiile lor teatrale, După un slalom prin lumea teatrului și a finanțelor, ”domnul Prudhomme” , ajuns în toamna vieții, se retrage confortabil în redacțiaunui ziar, care îi oferă perspectiva globală a scenei veacului în care trăia. Ajuns la maturitate, și Parisul părea că și-a împlinit visul burghez, la umbra clădirilor înalte și a castanilor de pe Champs Elisee. Însă ... trecerea spre iarnă a vieții ”domnului Prudhomme” este marcată de un ”noiembrie furtunos” care despoaie, într-o clipită, arborii de podoaba lor verde și pe eroul nostru de averea și existența tihnită a Parisului său de-o viață.