Scrisa intr-un stil postmodernist, discronic, dar simplu si usurat de elemente stilistice, "Galapagos" de Kurt Vonnegut porneste de la premisa evolutionista a transformarilor intraspecifice sup presiunea factorilor fortuiti de mediu. Insa aici este vorba tocmai de specia umana, pe care factorii naturali o impresioneaza mai putin decat factorul social. Facand analogii de ordin etologic, autorul puncteaza fara menajamente puncte nevralgice ale existentei omului contemporan: goana dupa bani, ignorarea nevoilor firesti ale speciei, pauperizarea morala, etica fluctuanta, nesiguranta zilei de maine. Colac peste pupaza, se impune si o actiune beligeranta a "puterii militare peruviene" impotriva Republicii Ecuador, pe fondul unei crize economice paralizante care i-a adus, practic, pe locuitorii celor doua tari in imposibilitatea de a-si asigura minimul necesar traiului. Atunci intra injoc "zeul ban". Paginile romanului sunt pline de detalii privind viata privata a personajelor care, la o lectura atenta, contrasteaza puternic cu viata "normala" a celorlalti. In viata acestor oameni totul este fragmentat, astfel ca singurul lor numitor comun este starea de alienare. In valmasagul conflictual al romanului este sugerat si o cauza a tuturor relelor: creierul supradimensionat al oamenilor. Subscriind parerii multor sociologi, complexitatea actului cognitiv duce inevitabil la alterarea vietii de zi cu zi , urmata, bineinteles, de colaps. Pana la urma naufragiul apare ca o ultima solutie.