Un lucru este sigur: aurul (galben sau negru, dupa caz) dobandeste valoare dupa ce este scos la suprafata si pus in circulatie. Pana atunci, valoarea lui este, practic, zero.
Cu resursele de subsol treaba e destul de complicata: pana acum 20 de ani le explatau intreprinderile de stat. Acum actorii economici sunt entitati private (persoane fizice autorizate, organizatii, asociatii, corporatii, etc ...).
Drept este că operatorii economici autohtoni nu au profilul sau potentialul necesar.
Atunci , treaba ar cadea in sarcina investitorilor externi, care fac contracte cu ANRM si trec la treaba: explorare - exploatare - dezvoltare. Aici se incurca itele: astia vin sa faca profit (e clar, altfel nici nu si-ar muta fizicul incoace) pe seama bogatiilor din subsol si atunci negociaza cu statul redevente cat mai mici, iar statul cauta, ulterior sa isi scoata parleala belindu-i cu fel si fel de taxe. Si statul, si investitorii sunt constienti de asta.
Apare a terta parte: cetateanul. Acesta este informat ca vin strainii sa il jupoaie de avutia nationala si sa-i otraveasca mediul (desi acelasi lucru l-au facut si companiile de stat in anii '50-'90). Se iese in strada, media on-line ia foc, apar "salvatorii de neam si tara", se implica, inerent, politrucii. In final ... proiectele stagneaza, investitorii, furiosi, cauta sa renegocieze cu ANRM, nu se mai deschide nimic, vine un guvern care promite romanilor "dreptate" si, in final, nu se mai face nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu